Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este casă pentru mai multe obiecte de patrimoniu. Printre acestea se află și Tezaurul de Sculpturi de la Tomis: zece statui, 13 basoreliefuri și un mic altar. În total, 24 de piese senzaționale. Pe lângă Șarpele Glykon, o altă piesă importantă și extrem de impresionantă este Fortuna cu Pontos. Mai multe detalii despre acest obiect de patrimoniu, aflăm din materialul următor.
Reprezentarea zeiței Fortuna, alături de care se află zeul Pontos, face parte din Tezaurul de Sculpturi de la Tomis. Toate acestea sunt incluse în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Fortuna cu Pontos și celelalte 23 de piese au fost descoperite în primăvara anului 1962. Începuseră lucrările de demolare la vechea gară a Constanței, iar muncitorii au fost cei care au sunat la muzeu.
„Fiind o zi de 1 aprilie 1962, s-a considerat inițial că este o glumă, o farsă și specialiștii nu s-au deplasat la locul descoperirii. A fost nevoie ca prim-secretarul de partid, Vasile Vâlcu, să-l sune pe directorul muzeului de atunci, Vasile Canarache și să-i spună că nu este o glumă, ci că era, într-adevăr, o descoperire senzațională”, a povestit muzeograf dr. Delia Cornea, șef secții expoziții și muzee în teritoriu.
Pe lângă Șarpele Glykon, o altă piesă extrem de importantă este Fortuna cu Pontos. Cele două obiecte se aseamănă prin faptul că amândouă au fost lucrate dintr-o singură bucată, iar detaliile ambelor sculpturi sunt surprinse într-o manieră cu adevărat impresionantă.
„Este, la fel, realizată dintr-o singură bucată de marmură, albă, de bună calitate. Zeița Fortuna este reprezentată în picioare cu foarte multe elemente vestimentare și ale fizionomiei foarte atent redate. De exemplu, se vede părul, pieptănătura, modul în care suvițele cad pe umerii divinității, cutele de la haine. Este o realizare de excepție a acestei statui”, a menționat muzeograf dr. Delia Cornea, șef secții expoziții și muzee în teritoriu.
Din păcate, trecerea anilor și-a pus amprenta pe obiectele de patrimoniu. Sub greutatea pământului și a construcțiilor de la suprafață, piesele s-au deteriorat.
„Brațul drept care, din păcate, a fost retezat din Antichitate, probabil susținea un sceptru sau o suliță, în timp ce brațul stâng ținea Cornul Abundenței, de care v-am zis că era rupt la momentul descoperirii și a fost pus pe poziția sa inițială. La baza statuii se află o altă reprezentare a zeului Pontos, zeul Mării Negre care apare ieșind din apă, sprijinindu-se cu brațul drept pe trunchiul unui arbore, iar brațul stâng ține, într-o atitudine de protecție, prora unei nave. Pe cap, divinitatea poartă o cunună murală, interpretată de colegii arheologi ca fiind, de fapt, o reprezentare a zidurilor cetății Tomis”, a menționat muzeograf dr. Delia Cornea, șef secții expoziții și muzee în teritoriu.
Arheologii care au cercetat Tezaurul de Sculpturi de la Tomis au considerat că grupul statuar era ridicat în speranța că Fortuna și Pontos vor proteja, nu numai orașul, dar și activitățile portuare.