Connect with us

Cultura/Educatie

Sfântul Vasile, sfântul serbat în prima zi a noului an

Published

on

Sfântul Vasile, unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, considerat păzitor de duhuri rele, este serbat în prima zi din noul an, cu urări şi petrecere, considerându-se că aşa cum este musafirul din această zi, bogat sau sărac, aşa va fi omul tot anul.

În tradiţia românilor, Anul Nou, întâmpinat, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, se mai numeşte Revelion sau seara Sfântului Vasile. Se spune că în noaptea de Sfântul Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă.

În tradiţia populară se spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel, i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.

Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin. Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate. Iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică. Între scrierile sale de mare importanţă teologică, la loc de cinste este “Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.

Sfântul Vasile este unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari. El este primul ierarh care a întemeiat, pe lânga biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379, când încă nu împlinise 50 de ani, intrând în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.

Sursa: Ortodoxia.ro

Actualitate

ANOSR doreşte un buget mai mare pentru învăţământul superior

Published

on

În contextul pregătirilor pentru legea bugetului de stat, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) are mai multe solicitări legate de finanţarea învăţământului superior. Acestea sunt justificate, în opinia ANOSR, de date statistice alarmante:

  • România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte procentul din produsul intern brut alocat educaţiei;
  • România se află pe penultimul loc, în faţa Greciei, la cheltuielile per student în standardul puterii de cumpărare.
  • capacitatea de cazare în cămine a scăzut în ultimii 15 ani cu 13%;
  • cheltuielile directe, subvenţionate de stat, cu activităţile de consiliere şi orientare în carieră sunt mai puţin de 26 de lei/an/student;
  • România, alături de Bulgaria, este un inovator modest, cu o performanţă în inovare sub 50% din scorul mediu al UE, şi se află pe ultimul loc la nivelul ţărilor UE;
  • România ocupă locul 46, la nivel mondial, în cadrul Indicatorului Global de Inovare, cu doar 35,95 de puncte din 100.

Având în vedere toate aceste date, ANOSR are câteva propuneri ce privesc legea bugetului de stat pentru anul 2021:

  • creşterea cuantumului burselor studenţeşti, fără modificarea numărului actual de bursieri;
  • creşterea subvenţiei pentru cămine şi cantine, pentru a asigura îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale studenţilor;
  • stabilirea unei subvenţii distincte pentru finanţarea activităţilor Centrelor de Consiliere şi Orientare în Carieră (CCOC);
  • asigurarea gratuităţii la serviciile Bibliotecilor Centrale Universitare, prin subvenţionarea abonamentului;
  • creşterea substanţială a fondului de investiţii alocat Ministerului Educaţiei, pentru îmbunătăţirea logisticii în universităţi;

Solicitările ANOSR implică o creştere a bugetului pentru învăţământul superior cu 5.687.470.734 lei, bugetul total vizat atinge 1,006% din PIB.

Continue Reading

Cultura/Educatie

A fost decernat Ordinul „Meritul cultural”

Published

on

15 ianuarie, zi importantă pentru Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța. De Ziua Culturii Naționale, președintele României, Klaus Johannis, a premiat reprezentanți ai Culturii românești și instituții de cultură, care și-au făcut datoria și și-au îndeplinit misiunea.
Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța a primit Ordinul „Meritul cultural”, în grad de comandor.
Felicit pe toți cei ce au slujit cu dăruire și talent această instituție de tradiție și de prea mult timp încercată. Mulțumesc domnului ministru Bogdan Gheorghiu pentru încrederea acordată și domnului vicepremier Kelemen Hunor, pentru că a salvat în anul 2010 această instituție condamnată la moarte. Mulțumesc domnule președinte Klaus Johannis pentru această inițiativă, care ne dă putere să trecem peste perioadele grele, sperând că avem un loc bine susținut și binemeritat în viețile oamenilor doritori de frumos”, a declarat directorul instituţiei, Daniela Vlădescu.

Continue Reading

Actualitate

Acum 171 de ani se năştea ,,Luceafărul” poeziei româneşti

Published

on

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, şi a fost al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

Se înscrie, în 1860, la Liceul german din Cernăuţi, iar în 1863 se retrage, pentru că nu suporta disciplina şcolară.

În 1864 este copist la Tribunalul din Botoşani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul.

A intrat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale (unchiul lui Ion Luca Caragiale), în anul 1867, apoi a fost secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale .

Pleacă la Viena, în toamna anului 1869, unde urmează ca ,,auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi), până în 1872.

Între 1872 şi 1874, a fost student „extraordinar” la Berlin. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.

După moartea lui Eminescu, Caragiale scria că cea mai caracteristică trăsătură a acestuia era faptul că avea o fire schimbătoare:

„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”.

Criticul Titu Maiorescu , cel care l-a sprijinit moral şi material pe parcursul întregii vieţi, îl descria pe Mihai Eminescu astfel:

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nicio silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”.

Continue Reading

Trending

Copyright © 2020 CityPressConstanta