Connect with us

Diverse

Din experienţele unui ghid turistic | Diana Slav: “Călătoritul te lasă fără cuvinte şi apoi te transformă în povestitor”

Published

on

Aşa cum am promis, vom continua interviul cu Diana Slav, cel mai reprezentativ ghid turistic pe care îl are Constanţa la ora actuală. Revenim cu cea de-a doua parte a dialogului, din care aflăm o sumedenie de detalii interesante povestite cu mult patos de Diana.

Reporter: Mai are oraşul nostru vreun secret pentru tine? Dezvăluie, te rog, un detaliu pe care poate că nici măcar noi, constănţenii, nu îl cunoaştem despre oraşul nostru.

Diana Slav: Oh, da, cu siguranţă încă mai are surprize şi pentru mine. Acum am ajuns la stadiul în care sunt anumite clădiri pe care le ştiu vechi şi la care sunt uşor frustrată că nu le ştiu încă povestea.

Ce am descoperit în ultimul an, dar cu ajutorul comunităţilor, a fost istoria clădirilor, parte a moştenirilor greacă şi armeană. De aceea am decis să şi fac tururi tematice dedicate lor.

Am aflat recent că am avut reprezentanţă balcanică – automobile Ford – cu showroom chiar la intrare în Piaţa Ovidiu. Cel care a adus birourile Ford aici fiind din comunitatea greacă. La fel cum şi primele teatre ale oraşului le avem tot datorită comunităţii greceşti.

De la comunitatea armeană îl avem pe Artin Aslan, bunicul Anei Aslan, inginer constructor şi prim-administrator al celui mai vechi far al oraşului, Farul Genovez, cum îl ştim cu toţii acum.

R: Fiecare zi este diferită, fiecare expediţie diferă, la fel şi turiştii de care te ocupi. Îţi găseşti timp, totuşi, să conturezi şi un jurnal, să-i zic aşa. Mă refer la blogul tău şi ştim că eşti singura bloggeriţă de călătorii de la malul mării.

D.S.: De fapt, eu aşa am început prin 2012: exact cum e şi un text pe online: călătoritul te lasă fără cuvinte şi apoi te transformă în povestitor. Iar eu sunt destul de chinez bătrân, să zic aşa; îmi place să şi documentez mult o călătorie înainte, face parte din plăcerea acelei plecări. Astfel încât, la un moment dat, am realizat că vreau să împărtăşesc din micile secrete descoperite de mine, pentru ca altora să le vină la îndemână să le experimenteze şi ei.

Aum am ajuns să plec cu dosar pentru unele destinaţii, stiu, deja exagerez, dar prietenii de obicei se bucură, stiu că vor avea parte de obiective interesante, fără să îşi mai bată ei capul. Încerc doar să nu devin “teroristă” şi să nu mă cramponez dacă unele planuri nu ies aşa cum speram. Am învăţat în timp că şi surprizele sunt bune şi uneori ele au făcut deliciul întregii vacanţe. Plus de asta, de multe ori chiar s-a compensat, să zic aşa, apărând ceva mult mai bun la îndemână sau la următoarea ieşire oferind ceva superior ca experienţă.

Am două exemple de acest gen:

Italia – Toscana, ştiam că există ciocolaterii cu stele Michelin, iar una era localizată la doar 5 km de oraşelul unde eram cazată. Le scriu înainte de plecare şi le zic dorinţa de a-i vizita cu tot cu o exprienţă de workshop. Îmi răspund că nu oferă workshop, ci doar degustare şi vizită la magazin. Dar nu îmi spun şi faptul că există o sărbătoare naţională în acel interval în care urma să ajung eu. Talent nativ, evident că plec spre ei fix în ziua naţională ca să gasesc totul închis şi lipsă de maşină retur pentru un număr de ore. Am aşteptat cuminţi cursa, la un bar care sărbătoarea şi ne-a primit şi pe noi, cu prăjituri diverse, oferite de o pasticerie micuţă, deschisă pe drum. Surpriza din acea zi chiar fiind că, în orăşelul in care eram noi cazaţi – Montecatini Terme – existau nişte terme lombarde închise pentru restaurare de 2 ani şi deschise fix în acea zi de sărbătoare naţională. Aşa că seara am savurat-o cu o plimbare în grădiniele termelor şi savurând un pahar de vin roşu, alături de un platou de brânzeturi.

S-a multiplicat şi anul următor când, ajunsă în Florenţa, am prins un târg de ciocolaterii şi o piaţă întreagă avea numai corturi cu toate ciocolateriile din ţară, care dădeau spre degustare, evident, ce aveau ei mai bun.

R: De ce crezi că este diferită Dobrogea noastră de toate celelalte regiuni ale ţării?

D.S.: Cu siguranţă este diferită, şi eu sunt mândră de acest lucru. Ce o face specială este multiculturalismul pe care îl avem aici, cu un mix de 10 comunităţi, cu un octogon confesional în zona istorică şi fără conflicte între comunităţi.

Aşezarea ne face, de asemenea, speciali; avem marea, pe de o parte şi Dunărea, pe cealaltă parte, iar Delta este la doar două ore distanţă, fiind o atracţie unică în această parte a Europei. Singura deltă în zonă, ca să zicem aşa, este delta fluviului Volga. Avem şi foarte multe rezervaţii naturale deosebite, iar în ultima perioadă, turismul viticol a început să prindă contur şi să fie o experienţă dorită de turişti.

R: Cum a decurs anul acesta pentru tine?

D.S.: Anul acesta, pentru mine chiar a fost o provocare, a venit cu foarte multe schimbări, pe toate planurile, aş zice. Dar acum cred că s-au aşezat lucrurile pe un făgas normal, care se cerea şi au venit de la sine toate. Pe lângă turul meu, care rămâne proiectul personal, am preluat şi proiectele de excursii ale unei agenţii de turism, cu o vechime de 18 ani – Paradis Tours – astfel încât pot învăţa şi la nivel profesionist ce înseamnă turismul şi îmi doresc să invăţ cât mai multe.

Vara, de obicei, era foarte aglomerată, chiar şi până acum, iar anul acesta a fost de-a dreptul provocatoare, dar cumva am reuşit să fac timpul elastic şi să introduc şi mai multe activităţi decât de obicei. Nu degeaba mi se spune “wonder woman”!

Cu siguranţă, am făcut şi greşeli, din fericire nu majore, dar abia acum încep să îmi trag sufletul şi să realizez ce s-a întamplat pe un super fast-forward în interval de trei luni. Cu siguranţă, mă va ajuta să mă dezvolt şi să aplic în proiectele viitoare, îmbunătăţind de la zi la zi.

R: Ştiu că recent a fost şi ziua ta de naştere şi ai facut un obicei, în ultimii ani, de a-ţi petrece această zi într-un oraş diferit din Europa. De data aceasta unde ai fost şi cum ţi-ai petrecut ziua?”

D.S.: Iniţial, a pornit de la ofertele de zbor ieftin de la companiile low cost. Am încercat şi varianta de plecat dimineaţa şi întors seara, dar cu tot cu drumul spre aeroport şi returul, devine chiar obositor. Deja fac astfel de ieşiri rapide de aproximativ 3 ani.

Apoi, am găsit o ofertă catre Bergamo, Italia, chiar de ziua mea, acum doi ani, fiind într-o zi de miercuri şi mi-a plăcut ideea. Pe de o parte, să sparg efectiv săptămâna de lucru cu o astfel de escapadă şi pe de altă parte, să am ziua de naştere doar eu cu mine. Am aterizat la 8 dimineaţa, la 9 eram deja la o cafenea savurând un espresso şi un croissant, apoi am vizitat zidurile cetăţii, am urcat în turnuri pentru vederi panoramice, am coborât cu “funicularul” şi apoi… spre casă.

Anul trecut a fost tot în deplasare, dar la Bucureşti, fiind de fapt o aniversare foarte specială. “Versiunea 4.0”, cum îmi place să-i spun. În vara respectivă, lucrasem alături de o organizaţie non-profit (Arche – cei care au pus cazinoul pe lista de “most indagered heritage buildings of Europe”) pentru un proiect dedicat Dobrogei, iar la final s-a decis publicarea unui volum coelctiv, unde am şi eu un text dedicat chiar octogonului confesional.  Coincidenţa a făcut să fie programată lansarea fix de ziua mea şi chiar la Muzeul Cotroceni. Dacă tot am ajuns de joi la Bucureşti, am decis să fac o petrecere de 4 zile pentru aniversarea de “4.0”, având o agendă chiar foarte încărcată în toate zilele. Una din zile a fost dedicată vizitării cimitirului Bellu, căci sunt fascinată de astfel de cimitire care arata ca niste muzee în aer liber.

Iar anul acesta am încercat să păstrez tradiţia şi am luat bilet pentru Bruxelles, planul era să caut zona de art deco şi art nouveau sau un traseu dedicate street art, ei având şi un muzeu dedicat desenelor animate. Doar că de data aceasta, planul nu s-a mai aşezat. Dar s-a compensat, aş putea zice, şi a venit cu multe surprize frumoase. Cu aproximativ 10 zile înainte de ziua mea, o altă organizaţie non-profit cu care colaborez de ceva timp, m-a anunţat că o idee de proiect propusă împreună, a fost aprobată, dar prima întâlnire se va desfăşura în Armenia.

Mici probleme de rezolvat în scurt:

–           Aveam deja tur programat pentru localnici, dedicat moştenirii armene şi care urma să se desfăşoare pe 21 octombrie când urma să fie şi o sărbătoare foarte specială – Mardag. Am anunţat că se amână pentu 4 noiembrie.

–           Eram în plin proces de schimbare a documnetelor. Cu audienţe şi motivări, am reuşit să acopăr şi acest neajuns.

Am plecat spre Armenia, care mi-a oferit ocazia să văd pentru câteva ore şi centrul Varşoviei, Polonia fiind de altfel o dorinţă veche.

O surpriză pe care o consider placută, fiindcă a pus lumina reflectoarelor cumva pe mine, a fost să descopăr că sunt singura reprezentantă din România într-un grup de ţări cu ieşire la Marea Neagră. Dar eu cred că am făcut o figură frumoasă.

Neprevăzutul a  fost când, la plecare am aflat că a fost o grevă a companiei aeriene, iar zborul de retur este anulat. Problema mea cea mai mare era că în mai puţin de 24 de ore, eu urma să am zborul spre Bruxelles. Angajaţii locali ai companiei aeriene, printre ţipetele altor clienţi nemulţumiţi, mi-au zis că sunt slabe şanse ca în urmatoarele două zile să existe loc, şi mi-au oferit opţiunea de a fi transferată la hotel. Era ora 3 spre 4 dimineaţa, am decis să le accept oferta, iar partea bună încă din start a fost cazarea: deşi la aproximativ la 6-7 km de centru, era situată pe un deal, zonă rezidenţială, fostă reşedinţă de ministru şi cu o vedere extraordinară spre oraş. Dar totul este chiar foarte rezonabil ca preţ, taxiul până în centru însemnă, în banii noştri, cam 10 lei, aşa că am pornit să descopăr oraşul, pe care apucasem să îl vizitez prea puţin şi părea fascinant. În prima zi, la sosire care a fost la ora 5 dimineaţa, am aflat că voi primi camera la 10 dimineaţa , aşa că mai mult m-am odihnit în ziua pre-conferinţă. Chiar e fascinant oraşul, am avut parte de o zi liberă foarte interesantă în activităţi programate sau acceptate pe moment şi deja planificam ce voi face şi în următoarea zi. Am ales să merg pe gândul că dacă tot sunt acolo, cel puţin să mă bucur de tot ce poate oferi oraşul şi făcusem o listă de obiective pe care le doream vizitate. Iar când compania m-a anunţat că a reuşit să îmi găsească zbor spre casă cu o altă companie aeriană, recunosc că am fost uşor trista. Nu m-ar fi deranjat să mai stau încă o zi, oricum nu mai ajungeam la programarea mea de Bruxelles. Nu e bai mare, chiar şi aşa va rămâne cu siguranţă o zi de care îmi voi aminti zâmbind! Clar, am ce povesti!

R: Ce urmează în 2019, ce alte planuri şi proiecte îţi mai propui?

D.S.: Numai dacă trag linie, la 5 ani de la lansarea turului, care a pornit din dorinţa de a arăta turiştilor oraşul într-o lumină mai plăcută, până la 3 diplome consecutive tripadvisor de locul 1 tururi de constanţa, apoi am ajuns să ofer aceste tururi localnicilor, tururi care adună de la sine aproximativ 100 de participanţi. Am ajuns la nişte mii de oameni plimbaţi, la tururi tematice, dedicate moştenirilor comunităţilor, la tururi tematice de sezon (Ziua Iei, Ziua Marinei, Moş Crăciun, Ziua Bastonului Alb, etc).

Sincer, eu de multe ori am mers pe neprevăzut, nu cred că pot planifica în avans de mai mult de 3 luni. Nu ştiu dacă e bine sau e rau, dar asta mi se potriveşte mie şi prefer să mă bucur de tot ce îmi apare în cale. Neavând vise de mărire, carieristice sau politice, prefer să îmi pun un pahar de vin şi să mă minunez chiar şi asa de tot ce mi s-a întâmplat în ultimul timp.

Iar acum, cu noul loc de muncă, totul este nou pentru mine şi sper să pot absorbi cât mai multe, să învăţ şi să descopăr noi modalităţi de a mă dezvolta. Mai ales că acum am şi o echipă alături şi este plăcut să ştii că te poţi baza pe cineva, poţi cere sfaturi şi poţi vedea şi alte perspective. Un fel de “sky is the limit”, iar la cât călătoresc eu, aceste limite sunt foarte flexibile!

sursa foto: Facebook Diana Slav

Diverse

Lacul Iezer din Călărași a secat

Published

on

Aflat ȋn vecinătatea Dunării , lacul Iezer Călărași este unul dintre locurile preferate ale păsărilor pentru popas în drumul lor spre locurile de iernare. Datorită biodiversităţii sale, lacul a  fost declarat arie naturală protejată. Specialiștii spun că principala cauză care a dus la secarea  lacului Iezer Călărași este un stăvilar defect, amplasat între lacul Gălățui și canalul care alimentează lacul Iezer Călărași.

Iar la acțiunea umană se adaugă și cea a naturii, seceta excesivă de anul acesta mai exact și care contribuit la reducerea debitului de apă.  Lacul Iezer Călărași se numără printre cele mai importante locuri de iernare pentru gâștele cu gât roșu, cele mai periclitate gâște din lume, iar acestea vor sosi în mai puțin de două luni din lunga lor călătorie începută în ținuturile arctice. Pe lângă gâște, au de suferit și ambele specii de pelicani care cuibăresc în România, pelicanul creț si cel comun.

Mii de păsări din alte zeci de specii au de suferit din cauza dispariției lacului, mai ales că secarea s-a produs în timpul migrației de toamnă și speciile aflate în migrație au pierdut un loc crucial de odihnă și hrănire. Societatea Ornitologică Română face un apel  către instituțiile responsabile să găsească urgent soluții prin care regimul hidrologic al lacului Iezer Călărași să fie restabilit în cel mai scurt timp. Este singura opțiune pentru a putea readuce la viață lacul Iezer Călărași.

Continue Reading

Diverse

Fotografia zilei: Stepan, ursul care a uimit întreaga lume cu aparițiile sale în ședințe foto

Published

on

Să ne mai descrețim frunțile! În contextul actual, într-un asediu de informații deloc îmbucurătoare, merită totuși să ne abatem gândul și către lucruri și aspecte mai plăcute.

De pildă, astăzi vi-l prezentăm pe Stepan, un urs brun cu o statură impunătoare, dar bland precum o pisică. Stepan a uimit prin aparițiile sale în ședințe foto ce par rupte de realitate.

Întrucât a fost abandonat încă de la trei ani, Stepan a fost adoptat de un cuplu din Rusia, care a avut grijă să îl crească și să îl domesticească până când ursul a devenit cel mai bun companion al familiei.

Recent, aflându-i povestea, o fotografă profesionistă din Rusia s-a încumetat să realizeze o serie de ședințe foto, iar pozele au făcut imediat înconjurul lumii. De apreciat este, de asemenea, și curajul frumoaselor modele care apar în aceste fotografii. E drept, acestea au fost fascinate pe loc de blândețea lui Stepan, iar ipostazele sunt de-a dreptul spectaculoase.

Mai jos puteți admira doar o parte dintre aceste capodopere, fotografii ce par de-a dreptul ireale.

sursa foto: medvedstepan.ru

Continue Reading

Diverse

Oracol de Vedetă – Cristina Chiriac

Published

on

Cristina Chiriac, președintele fondator al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin, a acceptat provocarea de a răspunde întrebărilor noastre din seria “Oracol de Vedetă”.

  1. Cum v-ați descrie în trei cuvinte?
    Însetată de viață!
  2. În general, ce vă face fericită?
    Florile.
  3. Care este cea mai mare temere pe care o aveți?
    Nu prea am temeri pentru că știu că temerile sunt cele mai mari himere!
  4. Ce vă deranjează cel mai mult?
    Lipsa de loialitate.
  5. Unde vă place să vă petreceți vacanțele?
    Oriunde, atât timp cât este cald și am prin prejmă prieteni dragi.
  6. Genul de muzică preferat (formația/artistul)
    Sunt melomană! Nu am un gen anume, poate mă regăsesc într-un vers sau poate starea mea sufletească influențează o anumită alegere. Ascult cu predilecție: Queen și Motans.
  7. Care este cartea preferată?
    La răscruce de vânturi, Emily Bronte.
  8. Dacă ați câștiga la loto, ce ați face cu banii?
    I-aș cheltui. 🙂
  9. Trei lucruri/aspecte la care nu ați putea renunța sub nicio formă.
    Iubire, prieteni, bunătate.
  10. Care este cel mai inedit/îndrăzneț lucru pe care l-ați făcut până acum?
    M-am reinventat.
  11. Care este cea mai prețioasă amintire pe care o aveți până acum?
    Am multe amintiri prețioase, pe toate le iubesc cu intensitate, fie că este vorba de un sărut udat de vânt și ploaie sub adăpostul unui pod măreț sau de o simplă atingere sau de bomboanele cumpărate de tata în drumul nostru către grădiniță.
  12. Ce sfat, ce recomandări ați avea pentru antreprenorii din ziua de astăzi?
    Să viseze cu ochii deschiși!
  13. Aveți în spate o vastă carieră. Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o?
    Au fost sute, poate mii de provocări și toate mi s-au părut grele, inimaginabil de grele, pe moment. Apoi, în timp, mi-am dat seama că toate vin și toate trec și că este esențial să îmi conserv și să îmi direcționez energia pentru a mă proteja.
  14. Care este motto-ul după care vă ghidați pașii în viață?
    Zâmbește, este și mâine o zi!

La finalul interviului, cu zâmbetul pe chip, în stilul său caracteristic, Cristina Chiriac a ținut să transmită și un mesaj constănțenilor.

 

 

 

 

 

Continue Reading

Trending

Copyright © 2020 CityPressConstanta