Dacă ţi-ai propus să faci o călătorie în nordul Dobrogei, trebuie neaparat să ai în vedere şi Enisala. Satul se numără printre cele mai frumoase aşezări ale Dobrogei, este situat între Babadag şi Tulcea şi face parte din comuna Sarichioi, cea mai mare comună din judeţul Tulcea. Enisala se află pe malul lacului Razelm (Razim), cel mai mare lac din ţara noastră. Aici, există două obiective-unicat pe care nu trebuie să le ratezi: singura gospodărie ţărănească din Tulcea transformată în muzeu şi singura cetate medievală de pe teritoriul Dobrogei.
Cum ajungi la Enisala
Din oraşul Babadag intri pe DJ 223A (venind dinspre Constanţa), iar după 14 kilometri întâlneşti satul Enisala. Traversezi aşezarea şi la un kilometru se văd în zare ruinele cetăţii. Din şosea există un drum care urcă dealul până la fortăreaţă. Se înaintează cu maşina, pe un drum asfaltat, până la o barieră, de unde trebuie să mergi pe jos. După ce urci cele câteva trepte, în faţa ochilor ţi se deschide superba panoramă a zonei, dominată de lacul Razelm. Aici găseşti un mic muzeu, un punct de informare şi panouri cu detalii şi imagini despre fortăreaţă. Un ghid vă stă la dispoziţie pentru mai multe detalii.
În incintă poţi face un tur pe lângă zidurile cu creneluri şi arcade, iar în jos, cât vezi cu ochii ţi se oferă o privelişte impresionantă, din care nu lipsesc dealul terasat, cândva cultivat cu viţă-de-vie, lacurile Babadag şi Razelm, casele localnicilor şi turmele de oi cu păstorii.
Cetatea Enisala se numără printre monumentele de arhitectură militară de pe teritoriul României, ridicată în evul mediu. Fortificaţia a fost construită în a doua jumătate a sec. al XIV-lea, cel mai probabil de negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi erau deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră.
Fortificaţia de la Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele din Deltă – Chilia şi Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa în sudul Crimeei. Între 1397-1416 cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti în timpul domniei lui Mircea cel Bătran. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419-1420, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. A fost abandonată de către turci, astfel că, în următoarele secole, cetatea s-a ruinat.
Cu toate acestea, un element deosebit care individualizează această cetate este acela de a fi supravieţuit confruntărilor armate ruso-turce care s-au desfăşurat pe teritoriul Dobrogei. Acum două secole, generalii armatei ruse au ordonat distrugerea tuturor cetăţilor medievale din nordul Dobrogei unde funcţionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singura a scăpat, pentru că nu mai era activă la momentul acela. Aşa se face că Enisala a rămas în picioare.
După anul 1991 zidurile năruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.
Casa tradiţională din Delta Dunării
Nu trebuie să plecaţi din satul Enisala fără să vizitaţi şi gospodăria ţărănească, singura conservată în situ din nordul Dobrogei. Micul muzeu etnografic se află la drumul principal, în centrul aşezării. Curtea este plină de flori şi verdeaţă iar la poartă te întâmpină o fântână. Casa şi celelalte acareturi sunt văruite în alb, iar lemnăria este vopsită în albastru şi roşu. Acoperişul în două ape coboară până aproape de sol şi este învelit cu stuf bătut des. Căsuţa tradiţională de la Enisala, a fost construită la începutul anilor 1900 şi a aparţinut unui sătean şi a fost cumpărată de Muzeul Deltei Dunării, care a renovat-o, a îmbunătăţit-o şi a transformat-o în obiectiv turistic.
Căsuţa nord-dobrogeană are prispă pe două laturi, iar în faţa tindei are un parmalâc, adică un pridvor cu balustradă.
Locuinţa este compusă din tindă şi două camere: una de locuit şi una „curată“ de oaspeţi. Casa are bucătărie de iarnă, cămară pentru depozitat sarea şi chiler, o mică încăpere în dosul casei, folosită pentru păstrarea alimentelor sau uneori pentru locuit.
Sunt multe alte detalii care dau farmecul gospodăriei tradiţionale, însă vă lăsăm să le descoperiţi singuri atunci când treceţi pragul căsuţei din deltă.